| |
| |
ÎNGRIJIREA PERSOANELOR SUFERIND DE DEMENŢA:
o provocare pentru îngrijitori într-o societate care îmbătrâneşte |
|
Motto: „Programul acesta tu mi-l faci,
Să ştii,
N-am nici o vină
Pentru nopţile astea în cap.”
M. Sorescu, „Cât ţine clipa”
|
|
| |
PRINCIPII ESENŢIALE ALE ÎNGRIJIRII PERSOANELOR DE VÂRSTA a III-a
În îngrijirea persoanelor suferind de demenţă trebuie respectate aceleaşi reguli şi principii ca şi cele folosite în îngrijirea vârstei a III-a în general, în plus fiind nevoie de un supliment de dragoste:
- INDEPENDENŢA
- PARTICIPAREA
- AUTOMULŢUMIREA
- DEMNITATEA
|
| |
DESPRE DEMENŢĂ
Cele mai comune forme de demenţă sunt:
- boala Alzheimer
- demenţa vasculară
- demenţa fronto-temporală
- alte forme de demenţă
Boala Alzheimer este cea mai comună formă de demenţă. Aproape jumătate din toate formele de demenţă sunt cauzate de boala Alzheimer. Simptomele sunt: tulburări de memorie, dezorientare temporală, spaţială, auto şi alopsihică, tulburări de vorbire şi de înţelegere.
Populaţia în Europa îmbătrâneşte rapid. Grupul de vârstă 75-85 de ani este cel mai expus segment al populaţiei. Riscul de a face demenţă creşte odată cu vârsta şi devine maxim dupa vârsta de 80 de ani. Îngrijirea unei persoane cu demenţa este una din cele mai mari provocări din domeniul îngrijirii populaţiei vârstnice. |
|
ESTE DEMENŢA O BOALĂ A FEMEILOR ?
Datorită faptului că femeile în toate ţările europene trăiesc mai mult decât bărbaţii, există mai multe femei suferind de demenţă decât bărbaţi. Soţiile sunt deseori mai tinere decât soţii lor. Bărbaţii suferind de demenţă, deseori sunt căsătoriţi, dar femeile suferind de demenţă sunt deseori văduve.
Structura familiei în majoritatea ţărilor europene reflectă că persoane în vârstă văduve de sex feminin, deseori trăiesc singure.
Demenţa este caracterizată prin pierderea abilităţilor cognitive şi emoţionale, suficient de severe ca să interfereze cu funcţionarea de zi cu zi şi calitatea vieţii. Simptomele demenţei pot fi evaluate în trei sectoare: cognitiv, comportamental şi motor. |
| |
| |
DEMENŢA ÎN CIFRE: |
|
VÂRSTA (ANI) |
|
FRECVENŢA DEMENŢEI % |
|
| |
|
|
|
|
|
| |
|
65 - 69 |
|
2.2 |
|
| |
|
70 - 74 |
|
4.1 |
|
| |
|
75 - 79 |
|
5.7 |
|
| |
|
80 - 84 |
|
13.0 |
|
| |
|
85 - 89 |
|
21.6 |
|
| |
|
90 - 94 |
|
32.1 |
|
| |
|
95 - 99 |
|
34.7 |
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
CUM ESTE AFECTATĂ PERSOANA BOLNAVĂ DE ALZHEIMER?
Este importantă diagnosticarea persoanelor suferind de demenţă. Bunăstarea persoanelor suferind de demenţă este, de asemenea, raportată la modul general de înţelegere a demenţei: dacă demenţa este văzută foarte negativ persoanele suferinde sunt stigmatizate şi în consecinţă, mai puţin susţinute de către comunitate.
Este foarte dificil de a prezenta tabloul despre cum demenţa afectează gradual bunăstarea unei persoane. În general, abilitatea de a se alimenta şi merge de obicei rămâne, dar abilităţile necesare pentru a face cumpărături, operaţiuni financiare sau orientarea în spaţii familiare se pierd devreme. Problema de reamintire a evenimentelor recente este unul din principalele simptome recunoscute. Problemele de memorie sunt legate de orientarea temporală şi spaţială, pierderea lucrurilor şi inabilitatea de a recunoaşte persoane şi obiecte familiare. Compotamentele inadecvate (neliniştea, plânsul, dezinhibiţia, comportamentul periculos, apatia, dromomania) sunt deseori conectate cu anxietatea, depresia şi îngrijorarea datorate haosului mental cauzat de demenţă.
Aceste sentimente au fost ilustrate în povestiri scrise de persoane suferind de demenţă sau îngrijitorii acestora. Haosul şi îngrijorarea se repeta în mod continuu. |
|
DEMENŢA ESTE O PROBLEMĂ A ÎNTREGII FAMILII!
Din cauza modificărilor pe care demenţa le aduce în performanţa mentală şi fizică precum şi în comportamentul unei persoane, există riscul de pierdere în timp a contactelor sociale. Persoanele suferind de demenţă îşi pierd foarte uşor contactul cu prietenii şi vecinii. Izolarea socială este deseori asociată cu depresia care apare la îngrijitorii din cadrul familiei. Acest fapt creşte nevoia de îngrijire în instituţie a persoanei suferinde. Riscul izolării sociale este deseori împărtăşit şi de soţul/soţia îngrijitor. Deci întreaga familie este afectată de demenţă.
Din perspectiva unei persoane cu demenţă, izolarea socială sau orice altă problemă depresiogenă este o ameninţare la bunăstarea persoanei. Dificultăţile de exprimare a sentimentelor şi piederea graduală a abilităţilor sunt depresiogene.
|
| |
CONCLUZII
Îngrijirea pacienţilor suferind de demenţă urmează aceleaşi reguli ca şi în cazul oricărui serviciu destinat vârstei a III-a. Cu toate acestea, este foarte important să nu uităm că persoanele suferind de demenţă au nevoi individuale.
Îngrijirea primară este extrem de importantă, trebuie să fim atenţi să asigurăm timpul necesar îngrijirii şi să identificăm apariţia oricărei dureri. Trebuie să învăţăm să înţelegem limbajul corpului, trebuie să ne asigurăm că pacientul primeşte suficiente lichide. Stima de sine a pacientului este extrem de importantă. Trebuie să o putem influenţa într-un fel înţelegându-i semnificaţia. Noi putem oferi pacientului suport şi încurajare de a funcţiona independent, acordarea de ajutor pentru păstrarea amintirilor vechi şi acordarea posibilităţii de a-şi simţi valoarea individuală. Munca de echipă cu membrii de familie este foarte importantă. Nu trebuie să uităm că rudele reprezintă o mare resursă, asigură cea mai mare parte a îngrijirii iar suportul este realizat prin propria lor putere.
Cea mai importantă regulă este foarte simplă:
SĂ TRATĂM CU DEMNITATE BOLNAVUL DE DEMENŢĂ EXACT ÎN MANIERA ÎN CARE AM VREA NOI SĂ FIM TRATAŢI ÎN CAZUL ÎN CARE AM FI ÎN SITUAŢIA ACESTUIA.
|
|
|
