| |
Ce este boala Alzheimer (BA)?
BA este o boală neurodegenerativă cu trăsături caracteristice clinice şi patologice.
BA face parte din marea familie a demenţelor, care au ca trăsătură comună tulburări ale memoriei – în mod obişnuit este afectată înregistrarea, înmagazinarea şi reproducerea informaţiilor noi şi apare un deficit de gândire.
În mod particular, BA include prezenţa demenţei, debut progresiv şi degradare lentă a funcţiilor creierului.
Care sunt stadiile dementei Alzheimer ?
1. Stadiul uşor (incipient) dominat de negarea simptomelor, scăderea performanţelor la serviciu (pentru salariaţi), dezorientare spaţială în zone necunoscute, tulburări de memorie de scurtă durată – uită ce tocmai a citit, are nevoie de listă pentru a face cumpărături complete. Acesta este stadiul peste care se trece cu uşurinţă (rămâne nediagnosticat) în cazul pensionarilor. Simptomele trec neobservate, sunt minimalizate sau puse pe seama vârstei. Cu toate acestea, stadiul uşor este cel mai important pentru punerea diagnosticului şi pentru o intervenţie terapeutică cu maximă eficienţă.
2. Stadiul intermediar (moderat) are câteva caracteristici: semnul „întoarcerii capului” (la întrebări la care nu poate răspunde, bolnavul întoarce capul spre însoţitor, rudă), devine retras social, neagă boala, dezorientare spaţială în locuri familiare, probleme de abstractizare, tulburări de limbaj.
Progresiv apare scăderea interesului pentru igiena personală, necesită supraveghere, e dezorientat temporo-spaţial, nu-şi mai recunoaşte rudele, are halucinaţii şi delir, tulburări de comportament (vagabondaj, comportament sexual perturbat, tulburări de limbaj severe, citeşte şi calculează dificil, poate să apară dificultate severă la îmbrăcat – „nu mai ştie ce să facă cu mâinile”).
3. Stadiul sever-avansat (tardiv) – apare indiferenţa socială, apatia, incontinenţa sfincteriană mixtă, dependenţă de îngrijire – necesită de obicei instituţionalizare.
Pot apărea tulburări severe de comportament – agresivitate, agitaţie, vagabondaj. În aceste faze de obicei sunt vulnerabili să se rătăcească, există risc mare de deces prin accidente rutiere sau îngheţ, insolaţie, inaniţie, deshidratare.
Limbajul poate dispărea in totalitate,„comunicarea se face prin gemete, ţipete”.
Se produce schimbarea ritmului somn-veghe – ziua somnolenţă, noaptea insomnii.
Ce e de făcut în momentul diagnosticării bolii?
Primul sfat: PANICA NU AJUTĂ CI AGRAVEAZĂ!
BA beneficiază de tratament gratuit în oricare din stadiile ei; desigur IDEALĂ este diagnosticarea precoce, dar chiar şi pentru stadiile medii şi severe există remedii medicale pentru a stopa, încetinii sau a ameliora simptomele perturbatoare.
SFAT pentru medicii de familie sau alte categorii de specialişti care vin în contact cu BA: NU VEDEM UN CAZ DE BA CA PE O CAUZĂ PIERDUTĂ, CI O VIAŢĂ DE OM CARE CONTEAZĂ!!! Şi un singur an mai liniştit în această boală se consideră un câştig!
SFAT pentru familii şi îngrijitori: să uităm de stigmă, de nebunie, de ce spune lumea şi să nu uităm că persoana afectată de această boală este neajutorată ca un copil şi să o tratăm ca atare.
Care este rolul Societăţii Române Alzheimer filiala Timişoara?
Fiind unica organizaţie din vestul ţării care se ocupă în mod special de BA, rolul Societăţii Romane Alzheimer este unul esenţial şi anume acela de a oferi asistenţă profesionistă în diagnosticare, monitorizare şi tratament. Adresabilitatea către această organizaţie a crescut de la înfiinţarea în cadrul său a Centrului Memoriei în anul 2004. Scopul Centrului Memoriei este unul important şi anume – depistarea bolii Alzheimer în stadiu incipient. Pe de altă parte, Centrul de Zi Alzheimer ce funcţionează în cadrul său oferă servicii psiho-socio-medicale persoanelor cu BA în stadiile incipient şi moderat.
Un nou obiectiv al organizaţiei noastre este acela de a înfiinţa un grup de suport pentru a veni în sprijinul aparţinătorilor şi îngrijitorilor bolnavilor de Alzheimer.
|
|
|
Care este varsta de debut ?
BA se clasifică în BA cu debut precoce – sub vârsta de 65 de ani şi cu debut tardiv după 65 de ani, când de cele mai multe ori apare sub forma demenţei mixte (Alzheimer şi vasculară).
Este dementa Alzheimer o forma de nebunie ?
Deşi conform DEX, demenţa este alienaţie mintală, nebunie, iar demenţa senilă (care nosologic se confundă cu BA) ar însemna demenţă care progresează cu vârsta, din punct de vedere medical între aceşti termeni nu putem pune semnul egal
Care sunt cauzele BA?
Cauzele sunt încă suficient de controversate. Începând de la prima ei descriere în 1906 de către dr. Alois Alzheimer şi până în prezent, au fost incriminaţi o serie de factori. Pe scurt, în prezent se cunoaşte mai mult despre leziunile existente în creierul unui bolnav de Alzheimer decât despre cauzele care au dus la aceste modificări. Cert este că există o cauză genetică la unele dintre cazuri, iar acolo unde nu, există o serie de factori de risc care duc la îmbolnăvire. În termeni laici, BA fiind o îmbătrânire a creierului, toţi factorii care contribuie la aceasta pot fi incriminaţi: stresul, vârsta, bolile cardio-vasculare (cardiopatie ischemică dureroasă, hipertensiune arterială), expunerea la substanţe toxice şi radiaţii, nivel ridicat de colesterol, DZ, alcoolismul, fumatul etc.
Cum punem diagnosticul de BA?
ESENŢIALĂ este diagnosticarea precoce.
Cum?
- cea mai importantă etapă – istoricul bolii şi anamneza (discuţii detaliate şi structurate cu pacientul şi anturajul acestuia);
- examinarea clinică – examenul psihiatric, de foarte multe ori relevant;
- examinarea neuropsihologică – folosirea celui mai la îndemână instrument MMSE (Mini Mental State Examination) care practic ar trebui să fie la îndemâna oricărui medic care are de-a face cu pacienţi între 45-85 de ani. Scorurile sunt între 30 (scor care linişteşte, dar dacă avem suspiciuni clinice,„nu ne culcăm pe o ureche”, ci investigăm mai departe) şi 0 care reflectă o formă gravă de BA. Putem menţiona şi testul ceasului – simpatic şi relevant pentru diagnostic şi stadializare.
Pentru rigurozitate terapeutică se impun explorări neuroradiologice – tomografia computerizată şi rezonanţa magnetică nucleară, ultima reprezentând viitorul în diagnosticul paraclinic al demenţelor de diferite cauze.
Care sunt problemele cu care se lovesc familiile?
- încărcarea şi tensionarea vieţii de zi cu zi duce la oboseală, deznădejde, boală între îngrijitorii principali (de obicei o singură persoană este „DESEMNATĂ” de restul familiei să ducă tot greul);
- problemele financiare;
- lipsa suportului guvernamental şi comunitar;
- lipsa serviciilor de tip „instituţie” care să găzduiască bolnavii în stadii grave, terminale.
Ce ar trebui făcut pentru a fi mai bine?
Lobby pentru un plan naţional cu buget separat de oricare altul, care să vizeze direct această maladie CARE NU ALEGE!!!
Câteva exemple de servicii disponibile în alte ţări:
- Pentru cei capabili să părăsească domiciliul:
- spitale comunitare;
- centre pentru vârsnici;
- grupuri de suport pentru persoane cu BA şi îngrijitorii lor;
- programe educaţionale;
- servicii de livrare alimente la domiciliu;
- cămine bazate pe întrajutorare – trai în grup;
- organizaţii destinate managementului cazurilor;
- servicii destinate informării populaţiei.
- Pentru cei incapabili să să se deplaseze:
În tările vestice există de mult timp servicii de tip „respite”, locuri care dau familiei posibilitatea de a face pauză, de a avea weekend-uri sau chiar vacanţe, putând lăsa bolnavul în aceste servicii. Acest tip de servicii pot fi organizate timp de câteva ore pe zi, câteva zile sau durate mai lungi. Tipuri:
- în interiorul locuinţei;
- în centre de zi sau de noapte;
- instituţii tip cămin de îngrijire sau spitale specializate.
Îngrijitorii preferă îngrijirea la domiciliu ştiut fiind faptul că orice modificare în ambientul bolnavului accentuează confuzia şi poate produce sau agrava tulburările de comportament.
În concluzie, încercă să-ţi aminteşti mesajul nostru: Să nu-i uităm pe cei ce uită...
|
|
